Sarbatoarea de Craciun

Pe data de 25 Decembrie intreaga crestinatate sarbatoreste nasterea Domnului Isus.

Dupa cum fusese binevestita de Dumnezeu prin Sf. Arhanghel Gavriil, Sf. Fecioara Maria, cea umbrita de Duhul Sfant, naste in ieslea din Betleem pe Iisus Hristos, Mantuitorul lumii. Steaua vesteste din ceruri nasterea Lui, ingerii si pastorii se bucura laolalta, iar cei 3 regi intelepti de la Rasarit (Magii) vin sa-L marturiseasca si sa I se inchine, aducandu-i in dar aur, smirna si tamaie (dupa Sf. Parintii, aurul inchipuie demnitatea imparateasca, tamaia pe cea preoteasca, iar smirna Patimile prin care va trece). Nasterea Domnului este prin excelenta sarbatoarea bucuriei, cand fiecare om parca redevine copil si isi deschide sufletul catre Domnul, cu credinta, nadejde si iubire.

Dar cum s-a ajuns sa se sarbatoreasca nasterea Domnului pe data de 25 decembrie?

Biserica crestina, cea de la inceput, cunostea numai sarbatoarea Pastelor. Sarbatoarea nasterii Domnului nostru Isus Hristos, nu dateaza decat din sec. al II-lea. A fost instituita de Telephor, seccesorul lui Sixte I-iul, care a fost martirizat in anul 139, dupa 11 ani de pontificat.

La inceput, data la care se sarbatorea Nasterea Domnului era schimbatoare si se celebra de obicei in luna mai. Deveni fixa in sec. al IV-lea, sub pontificatul lui Iulius I-iul, care dupa avizul doctorilor in teologie hotarai ca data neschimbatoare 25 decembrie sau, mai exact, noaptea de 24 spre 25 decembrie.
Asadar, sarbatoarea Nasterii a fost, mai intai, in luna mai, apoi a fost pe data de 6 ianuarie, cand isus a preschimbat apa in vin, in cana di Galileia, iar introducerea definitiva a datei de 25 ddecembrie ca si zi de nastere a lui Isus, in biserica romana , a fost facuta de Papa Liberiu, in anul 354. In biserica bizantina, data de 25 decembrie a fost introdusa ca zi de nastere a lui Isus dupa 32 de ani, la 386, de catre Sf. Ioan Gura de Aur.

De unde provine numele de Craciun?

Englezii ii spun Christmas, francezii-Noel, italienii-Natale, germanii- Weihnachten, spaniolii- Noche buena, norvegienii-Jul, suedezii-Oel, danezii Juul etc.

Nasterea Domnului este numita la romani printr-un cuvant specific poporului nostru si anume Craciun. Cu privire la originea cuvantului, exista o adevarata disputa filozofica, dar majoritatea lingvistilor considera ca acest cuvant este de origine latina.
B.P. Hasdeu il deduce din latinescul crastinum, altii din colationem (chemarea facuta poporului de preotii pagani pentru a anunta sarbatorile care veneau) sau sin latinescul carnatione sau incarnatio care inseamna intruchipare. Sau un alt cuvant latinesc creatione, creationis, adica nascut la inceputul erei crestine.

Pomul de Craciun

Obiceiul de a infrumuseta casa cu un pom incarcat su daruri, in sarbatorile Craciunului, este se pare de origine germana, mai degraba ariana, si s-a raspandit inintreaga lume.

Pomul incarcat cu lumanari aprinse si daruri se numeste in Germania-Christbaum.
La curtea din Berlin, imparateasa supraveghea personal impodobirea si aprinderea pomilor de Craciun.
In marea sala a palatului de la Potsdam se afla doi mari pomi de Craciun: unul pentru imparat, altul pentru imparateasa, apoi atatia pomi cati copiii au. Deasupra fiecarui pom pluteste cate un inger.

Traditia pomului de Craciun este de origine germana si a patruns treptat in sanul popoarelor crestine, printre care si tara noastra.
Pomul de Craciun este intalnit in sec.XVI la Strassburg, iar in Franta, Spania , Italia, Elvetia la sf. Sec. XIX.

La noi ca si datina, pomul de Craciun nu era cunoscut pana la sf. Sec. XIX, iar la inceputul sec. XX se intalneanumai in casele nemtilor din mariel orase romanesti.Dupa primul razboi mondial, obiceiul s-a raspandit si printre ortodoxi. Astazi, pomul de Craciun este prezent in orice casa , desi nu este obicei pur romanesc ci din import.

Colindele

De sarbatorile Craciunului, cel mai frumosobicei sunt colindele. Colindele sunt cantecele cu care oamenii intampina pe isus pe pamant.Aceste traditii s-au pastrat din timpul romanilor.Vechile petreceri pagane de la inceputul lui ianuarie, asa nmitele calendae, s-au preschimbat, cu timpul, in sarbatori crestinesti. Colindele de Craciun nareaza despre viata zbuciumata a Mantuitorului, de la nastere si pana la rastignire.

Filologii sunt cu totii de acord in privinta originii cuvantului: latinescul calendae, nume dat sarbatorilor pagane de Anul Nou, cand romanii, urau noroc si sanatate, prietenilor lor, cu ocazia noului an care incepea. In timpul calendelor lui Januarius, copiii romanilor umblau din casa in casa si cantau imne. Datina latina a trecut, mai apoi,nu numai la romani ci si la celelalte natii romanice si la slavi.

Dar cine a creat aceste colinde?

Cele religioase de nuanta crestina au fost create de preoti si cantaretii bisericesti, de dascali si de dieci. Exista o stransa legatura intre colinde si muzica religioasa bizantina si gregoriana. Muzica liturgica a influentat colindele si le-a desavarsit.
Specialistii in domeniu afirma ca nici un popor din lume nu poseda o colectie mai frumoasa si variata de colinde ca poporul roman.