Descantec de zane:

Potolesc aruncatura,
Potoesc si facatura,
Aruncatura cea mare,
Facatura din caare,
Facatura de barbat,
Facatura de femeie,
Facatura de vadana
Si facatura de fata.
Toate aruncaturile,
Toate facaturile
Si toate durerile,
Toate junghiurile
Cele necurate
Si toate duhurile
Manate si tapate.
Eu le potolesc
Si-napoi le-nvartesc,
Pe capul cui le-o manat,
Pe capul cui le-o tapat,
C-acest om o fost curat,
Curat si luminat,
Dar el pe carare s-o luat,
Cand a fost la miez de cale,
De cale si carare,
S-a talnit ca omu,
Ca Schiopu,
Cu barba cat cotu,
Acolo s-a talnit dracu
Cu dracoaicele,
Moroii cu moroaicele,
Diochii cu dioaicele,
Strigoii cu strigoaicele,
Farmacatorii cu farmacatoare,
Pocitori cu pocitoare,
Barbati si muieri,
Fete si vaduve,
Si cum s-a talnit,
Si cum l-a zarit,
L-a si secerat
Si l-a sagetat,
Sangele i-a baut,
Bun de nemica l-a facut,
Carnea i-a mancat,
Puterea i-a luat,
Ceasuri de moarte i-a dat.
Nime nu l-a vazut,
Nime nu l-a auzit,
Fara Maica Domnului
Din poarta cerului.
Si ea cum l-a vazut
Si cum l-a auzit,
Pe scara de argint
S-a scoborat,
În scaun de aur a sezut,
Mandru a cuvantat,
Mandru a-ntrebat:
- N., ce te canti,
Ce te vaiti,
Ce te tanguiesti,
Ce te haulesti
Cu glas mare pana-n cer,
Cu lacrami pana-n pamant?
- Da' eu cum nu m-oi canta,
Si cum nu m-oi vaieta,
Cu nu m-oi tangui
Si cum nu m-oi haulu
Cu glas mare pana-n cer,
Cu lacrami pana-n pamant,
Ca eu m-am luat
Si m-am departat,
De la casa,
De la masa,
Cu oasele sanatoase,
Cu carnea vartoasa,
Dar cand am fost
La miez de cale,
De cale si carare,
M-am talnit cu omu,
Ca Schiopu,
Cu barba cat cotu.
Acolo s-a talnit dracul
Cu dracoaicele,
Moroii cu moroaicele,
Strigoii cu strigoaicele,
Diochii cu dioaicele,
Farmacatori cu farmacatoare,
Pocitori cu pocitoare,
Barbati si cu muieri,
Fete si cu vaduve.
Si cum s-o talnit
Si cum m-a zarit,
M-a si secerat,
Si m-a sagetat:
Sangele mi-a baut,
Bun de nimica m-a facut,
Carnea mi-a mancat,
Puterea mi-a luat,
Ciasuri de moarte mi-a dat.
- N., nu te canta,
Nu te vaita,
Nu te tangui,
Nu te hauli,
Ca eu te-oi invrednici,
În mana dreapta
Cu bucium intr-aurit,
Cu buiumu-i buciuma,
În patru cornuri de lume s-a resuna,
Toate Zanele s-or aduna
Si tu pe Zane le-ai intreba:
Of, Zane, Zane de cane!
Ce-ati facut cu mine,
Ce-ati facut cu N.?
La ce l-ati secerat
Si l-ati sagetat,
Sangele la ce i-ati baut,
Bun de nimica la ce l-ati facut?
Carnea la ce i-ati mancat,
Puterea la ce i-ati luat,
Ceasuri de moarte la ce i-ati dat?
- Ca noi nu l-am secerat,
Nu l-am sagetat,
Sangele nu i-am baut,
Bun de nimica nu l-am facut,
Carnea nu -iam mancat,
Puterea nu i-am luat,
Ceasuri de moarte nu i-am dat!
Dara finii
Si vecinii,
Finele
Si vecinele,
Prietenii
Si prietenele,
Barbati si muieri,
Fete si vaduve
L-a secerat,
L-a sagetat,
Sangele i-a baut,
Bun de nimica l-a facut,
Carnea i-a mancat,
Puterea i-a luat,
Ceasuri de moarte i-a dat!
- Of, voi zane,
Zane de cane,
Va luati pe ulita satului,
Pan' la casa vinovatului,
Pe acela-l secerati,
Pe acela-l sagetati,
Sangele i-l beti,
Bun de nmica-l faceti,
Carnea i-o mancati,
Puterea i-o luati
Si ceasuri de moarte-i dati!
Ca voi de nu i-ti lua
Cu foarfecele v-oi dumica,
În drum v-oi arunca,
În pulbere v-oi mana,
În mare v-oi tapa,
Sa va topiti,
Sa va prapaditi,
Ca spuma de mare,
Ca roua de soare,
N. sa ramaie curat,
Curat si luminat,
Cum e de Dumnezeu lasat.
De la mine descantecul,
Leacul de la Dumnezeu sfantul.

Zanele sunt semidivinitati feminine, adesea nominalizate atributiv, prezente in mai multe mitologii populare. În mitologia romaneasca, acestea sunt de 2 categorii morale: bune si rele. Zanele bune sunt preponderente numeric, sunt fecioare frumoase, zvelte, foarte tinere, nazdravane, prielnice omului cinstit si avand totdeauna solutiile esentiale pentru dificultatile ori impasurile inevitabile de care este asaltat eroul arhetipal (de obicei Fat-Frumos).